miercuri, 15 decembrie 2010

bmw







Caroseria cu două uşi a nou-venitei era făcută din oţel, o premieră în acest segment. Dixi era propulsată de un motor răcit cu apă in 4 cilindri, cu capacitatea de 750 cm3 şi care dezvolta o putere maximă de 15 cai putere (CP). Structura consta din bucăţi de tablă nituite. Ambele punţi erau rigide. "Mai mare înăuntru decât afară", a devenit primul slogan comercial al programului BMW.
3/15 PS nu a fost dezvoltat în întregime de BMW. Original, responsabilii BMW aveau în minte un model total diferit. Între 1918 şi 1928 prototipuri foarte diferite au fost luate în considerare şi BMW a dezvoltat maşini mici, medii şi mari, unele dintre ele utilizând motoare transversale sau tracţiune pe faţă. În 1928, consiliul director, a decis sa producă sub licenţă un model deja finisat şi foarte promiţător. In final, Dixi 3/15 PS a fost ales, şi a fost nevoie să fie produs sub licenţă la Eisenach, ca o copie fidela a Austin Seven, o mică maşină, simplă, cu 4 cilindri şi cu prezenţa unei maşini de clasă superioară. Dezvoltarea acestui Austin a fost făcută în Anglia începând cu 1922 şi a fost inspirată de faimosul model Fort T.
Înainte ca BMW să înlocuiască centaurul Austin de pe calandru, cu sigla BMW, BMW a mai făcut ceva; a adus tehnologia maşinii la zi. Cum timpul era preţios - alţi producători deja aveau pe piaţă modele mici - inginerii s-au limitat la crearea unei caroserii noi. În acel timp, primele caroserii, fabricate integral din oţel au fost produse de Ambi-Budd pentru câteva companii, la o mare fabrică de caroserii din Berlin. Aceasta a fost prima caroserie pe care BMW avea s-o folosească.

Primul BMW produs la Berlin

Inginerii BMW au dezvoltat o nouă caroserie, fabricată integral din oţel bazându-se pe mica maşină Rosengart produsă sub licenţă în Franţa. BMW a închiriat clădirea fabricii de la Ambi-Budd din Berlin şi a folosit-o pentru a produce prima berlină BMW. Începând chiar cu Martie 1929, primele modele BMW 3/15 PS au părăsit această fabrică, situată lângă vechiul aeroport Berlin-Johannisthal şi au fost stocate în vederea vânzării prin intermediul dealerilor BMW.
Modernul BMW 3/15 PS a fost primit foarte bine de public şi imediat a creat titluri pe prima pagina a ziarelor: în 1929, chiar după lansare, BMW a câştigat turul internaţional de cinci zile al Alpilor, care trecea prin toate trecătorile alpine importante. Mulţumită fiabilităţii, economiei de carburant si preţului rezonabil, din ce in ce mai mulţi oameni au decis să cumpere maşina: un consum de 6 litri l/100 km a făcut din această maşină un mijloc ieftin de transport (chiar mai economic decât trenul). Si chiar si atunci clienţii plăteau în rate preţul de 2.000 RM (Reichsmark) pentru modelul de bază. În acest mod BMW a fost considerabil mai ieftin decât modelele comparabile de la Hanomag şi puteau fi obţinute la aceleaşi preţuri ca şi cel mai bine vândut model al timpului, Opel "Laubfrosch" (broasca de copac).
La scurt timp de la prezentarea modelului cu două uşi, a început producţia unui break la fabrica de la Eisenach. Caroseria, a fost totuşi convenţională, fiind construită din o combinaţie de lemn cu oţel şi acoperita cu piele artificială. Până în primăvara anului 1930, BMW şi-a mărit portofoliul de maşini mici, cu variante noi ca şi un model sport cu două locuri, un model cu două locuri şi unul cu patru locuri convertibile, şi un van. Mai târziu, BMW a adăugat la linia sa de produse si maşina sport "Wartburg" (cu o putere maximă de 18 CP) si un coupé. Începând cu modelul Serie DA 4 în 1931, au fost adăugate o serie de noi tehnologii precum şi un face-lift.
Într-o scurtă perioadă de timp, BMW a reuşit să ofere clienţilor săi o linie diversificată de maşini mici, care au acoperit o gamă variată de cerinţe. Aproape 16.000 de unităţi au fost vândute din acest model până la sfârşitul ciclului de viaţă în 1932.

3/20 PS: Primul BMW adevărat

In 1932, prima maşină cu adevărat BMW a ieşit pe piaţă. 3/20 PS a fost lansat cu o caroserie închisă cu două uşi, ca şi model break şi ca şi un patru locuri convertibil. Noua maşină a avut puţine în comun cu Dixi. Utilizând o structura dublu-tubulara şi o suspensie faţă independentă, maşina oferea aceleaşi senzaţii la condus ca o maşina mai mare din clasă superioară. Odată cu noul model 3/20 PS, inginerii au dezvoltat nu numai o noua maşină dar şi un motor nou şi acestu lucru în doar un an. La Eisenach se va concentra construcţia caroseriei, iar la Muenchen uzinele s-au axat pe dezvoltarea motorului în patru cilindri. Noul motor, dezvolta 20 CP având o capacitate cilindrică de 782 cm2 şi folosea valve poziţionate deasupra (overhead valves), fiind mult mai silenţios decât predecesorul Englez. Mai mult decât atât, maşina oferea un confort superior. Au fost produse mai mult de 7.000 unităţi în timpul ciclului de viaţă. În acelaşi timp, inginerii din München şi Eisenach se gândeau la un vehicul cu o putere mai mare, intenţionând să crească vânzările.

303: Primul BMW cu un motor cu şase cilindrii în linie

In 1933, BMW a prezentat BMW 303 care a marcat începutul unei tradiţii glorioase şi de lungă durată, anume cea a motoarelor cu şase cilindrii în linie. 303 a fost primul automobil pe care distinsul calandru BMW, binecunoscut nouă azi, a fost folosit: grila-rinichi. Nou dezvoltatul motor de 1,2 litri, cu şase cilindrii în linie s-a dovedit a fi foarte silenţios dar şi foarte sprinten şi dezvoltă un maximum de 30 CP, ceea ce făcea ca modelul cu patru locuri să atingă chiar şi 90 km/h. BMW 303
Chiar şi aşa capacitatea cilindrică a lui 303 nu a fost suficientă pentru a poziţiona maşina în segmentele superioare. De aceea capacitatea a fost mărită de la 1,2 la 1,5 litri şi în final la 1,9 şi 45 CP. În felul ăsta modelul 319, măsurând 3,9 m în lungime a intrat în fabricaţie. BMW 303 CabrioCa noutăţi, a beneficiat de palete radiator automate şi amortizoare telescopice. Motorul a excelat prin rafinament, vibraţii puţine şi o forţă de tracţiune excelentă.

326: BMW ajunge în frunte

Pe 15 Februarie 1936 BMW a produs senzaţie la Salonul Internaţional de la Berlin. BMW 326 a celebrat debutul său ca un model inovator atât stilistic cât şi în ce priveşte tehnologia. Inginerii BMW au creat un model de clasă medie complet nou, folosind un şasiu jos tip cutie cu o rezistenta la torsiune mare, o axă spate silenţioasă şi arcuri lamelare transversale pentru axa faţă.
BMW 326 a fost disponibil in varianta berlină dar şi două uşi sau patru uşi convertibil.
326 a fost una dintre cele mai moderne maşini ale timpului. A fost primul BMW cu o caroserie fluidă, frâne hidraulice şi roată de rezervă ascunsă. A fost propulsat de un 6 cilindrii in linie de 2 litri, cu două carburatoare, a cărui putere maximă de 50 CP a fost transmisă la roţi, în treptele 1 şi 2, de o cutie de viteze parţial sincronizată cu 4 trepte şi ambreiaj. Viteza maximă atinsă a fost de 115 km/h.
326 a fost primit cu mult entuziasm de către public. Cu aproape de 16.000 unităţi vândute acest model a fost cel mai bine vândut model BMW înainte de al doilea război mondial.
Chiar şi aşa, această maşină a rămas o alegere exclusivistă. Modelul cu 2 uşi convertibil spre exemplu, costa 6.650 RM (Reichsmark). Prin comparaţie maşina viitoare Volkswagen trebuia să fie vândută cu 1.000 RM (Reichsmark), dar chiar şi la preţul acesta era un lux pe care majoritatea oamenilor obişnuiţi nu şi-l puteau permite.

328: O maşină sport devenită legendă

Lansarea lui 326 în 1936 a fost repede urmată de încă o surpriză pe circuitul de la Nurburgring în 14 Iunie, când cel mai nou BMW, şi anume 328 şi-a făcut apariţia în public: „Este incredibil ceea ce Henne poate să scoată din acest motor de 2 litri. Ce acceleraţie superbă! Ajunge pe linia dreaptă şi apoi pe curbele circuitului… această maşină sport este mai rapidă decât orice altă maşină cu un motor supra-alimentat! Cu un avans clar, Henne trece linia de sosire…”
Ceea ce „Motorwelt” a descris atât de entuziast a fost rezultatul unui dezvoltări foarte rapide. Inginerii, mecanicii şi proiectanţii de la departamentul de dezvoltare din München au avut foarte puţin timp şi bani pentru a crea această maşină sport. Au trebuit să se concentreze pe ceea ce era esenţial şi poate acesta este motivul care a făcut ca maşina să aibă un aşa succes. La scurt timp BMW 328 s-a poziţionat într-o poziţie dominantă în clasa sa, surclasând chiar şi competitori cu semnificativ mai puternice. Un maxim de 80 CP la o greutate de 830 kg a ajutat ca elegantul model de serie bazat pe roadster iniţial să dezvolte o putere impresionantă.
Între aprilie 1936 şi septembrie 1939, au fost produse 464 BMW 328. Până in 1940 această maşină sport a participat în 172 curse naţionale şi internaţionale, obţinând 141 victorii, multe dintre care au fost legendare precum victoria pe echipe dar şi în clasamentul total în cursa Mille Miglia din 1940. Folosind caroseria roadster-ului şi a coupé-ului special realizată de „Carrozzeria Touring of Milan”, 328-ul a străbătut cele 1.000 de mile (1.600 km) cu o viteza medie de 166.7 km/h. Tabla subţire din aluminiu a acestor caroserii „Superleggera” a fost fixată direct pe delicatul şasiu tubular space frame, dând coupé-ului o greutate de numai 780 kg şi o viteză de top de 220 km/h.

335: Regele nou construitelor autostrăzi

La sfârşitul anilor 30, firma Bayerische Motoren Werke, pe scurt BMW, a devenit unul dintre cei mai prestigioşi producători de automobile din Germania. În doar zece ani BMW a reuşit să devină dintr-un producător sub licenţă de maşini mici, obişnuite, într-un producător de automobile care oferea o variată gamă de performante maşini sport. Când în 1937 BMW s-a aventurat în segmentul performant de lux, odată cu lansarea lui 327, o maşină convertibilă, care a fost la scurt timp urmată de o elegantă versiune coupé şi o berlină era singurul model neinclus încă în acest portofoliu.
La sfârşitul anului 1937 şi începutul anului 1938, BMW a decis să urmeze exemplul modelului cu patru uşi 326, în loc să dezvolte o berlină de la zero. În 1939 a fost lansat 335, o versiune mai mare a lui 326 cu un ampatament mărit şi un nou motor şase în linie cu capacitatea de 3.5 litri. Această maşină a fost dezvoltată pentru a fi folosită pe autostradă la viteze mari de deplasare. Motorul, al cărui arbore de distribuţie plasat lateral, nu folosea un lanţ ci roţi dinţate, producea 90 CP şi o viteză maximă de 145 km/h. Arcurile de torsiune erau plasate longitudinal pe puntea rigidă spate şi maşina era echipată pentru prima oară cu o cutie de viteze cu patru trepte complet sincronizată.
Acelaşi an, în care printre altele a avut loc premiera filmului "Pe Aripile Vântului" şi primul televizor din Germania a fost prezentat publicului, s-a sfârşit tragic: pe 1 septembrie, provocat de Hitler, începea al Doilea Război Mondial.

501/502: „Îngerul baroc” cu şase sau opt cilindri

Din cauza pierderii fabricii de la Eisenach, a fost foarte greu pentru BMW să-şi croiască un nou început după război. Abia în 1951 BMW a prezentat un nou model la salonul auto de la Frankfurt: 501. Supranumit şi "îngerul baroc" din cauza linilor curbe ale caroseriei, acesta a  oferea o multitudine de rafinamente inginereşti. Şasiul foarte docil a fost aplaudat. Chiar şi transmisia, care avea plasat schimbătorul pe coloana de direcţie, oferea ceva nou: în loc să fie ataşată direct motorului, cutia de viteze cu patru trepte complet sincronizate, era situata sub scaunele faţă, şi era conectată la propulsor prin intermediul unui ax articulat. Acest aranjament avea avantajul de a permite crearea unei suspensii motor foarte rafinată. Motorul cu şase cilindrii, o versiune modificată a celui de pe 326, dezvolta 65 CP şi se comporta exemplar, excelând prin rafinament în 501.
Trei ani mai târziu, "îngerul baroc" a creat senzaţie: când BMW 502 a debutat la salonul auto de la Geneva, jBMW 502urnaliştii au primit cu un entuziasm nedisimulat primul motor din aliaj uşor din lume pe o maşină de serie şi primul motor în opt cilindrii de după război: "Noul motor cu opt cilindrii in V fabricat din aliaj uşor de BMW este probabil cel mai bun exemplu, văzut vreodată, de excelenţă în inginerie din Europa sau SUA." - comenta revista auto Motor-Revue.

BMW Isetta: Mobilitate de-o fi ploaie, de-o fi soare

Fără discuţie că majoritatea publicului larg, nu îşi putea permite automobile exclusive ca cele produse de BMW. La începutul anilor 50, când economia începea gradual să-şi revină şi populaţia stătea mai bine financiar, cererea de vehicule motorizate de orice tip a explodat. Semnificativele schimbări în bine ale nivelului de trai au fost asociate cu creşterea cererii pentru autovehicule cu facilităţi de protecţie împotriva intemperiilor. Chiar dacă nu cu mult timp în urmă oamenii erau fericiţi dacă puteau conduce o motocicletă, chiar echipată cu un ataş, acum atitudinea s-a schimbat şi nimeni nu dorea sa poarte haine grele, rezistente la intemperii. Acum doreau sa ajungă din A în B fără să se ude.
De aceea Consiliul Director BMW a decis să includă în portofoliul său o maşină mini vandabilă. Căutând conceptul corect, care ar fi fost potrivit pentru construcţia sub licenţă, inginerii BMW au vizitat numeroase saloane auto. La salonul auto de la Turin, au găsit un model avangardist numit Isetta şi produse de Iso din Milano. La prima vedere, Isetta era neobişnuit deoarece avea o uşa în partea din faţă, un motor în doi timpi montat lateral, şi un ecartament spate foarte mic. Cu toate acestea inginerii BMW au recunoscut potenţialul acestei maşinuţe. Zgomotosul motor în doi timpi era uşor de înlocuit de un motor de motocicletă silenţios şi cel puţin pasagerii puteau sta unul lângă celălalt, ca într-o maşină „adevărată”. O inovaţie unică a fost uşa frontala, care se deschidea împreuna cu volanul şi cu bordul, permiţând pasagerilor să între înăuntru. Mai mult sau mai puţin…
La momentul lansării, când BMW Isetta a fost prezentat jurnaliştilor, în Tegernsee în primăvara anului 1955, toţi au fost şocaţi. Cu o mare atenţie pentru detalii, BMW a modificat şi îmbunătăţit tehnologia şi design-ul Italian. Noi faruri şi o nouă capotă, au împrospătat caroseria, iar un motor de motocicletă, care dezvolta 12 CP şi avea 250 cm2, au făcut ca Isetta să poată ajunge la o viteză maximă de 80 km/h. Acest vehicul neobişnuit a fost primit bine de către public. Originea italiană a adăugat mult la succesul modelului Isetta, deoarece primele valuri de turişti se revărsau spre sud.
Nu mai târziu de 1955, 13.000 de BMW Isetta au părăsit fabrica din München. În timp ce în Italia Iso Isetta nu se vindea foarte bine, cifrele de vânzări din Germania au crescut până la 40.000 de exemplare produse în anul record 1957. Între timp, o variantă mai puternică de 300 cm2 şi care dezvolta 13 CP, o caroserie modernizată şi versiuni speciale cum ar fi convertibilă, variantă tropicală şi un mini van, au fost lansate. Împreună cu Glas Goggomobil, maşina balon Isetta a devenit cel mai de succes vehicul de acest tip din Germania.

Maşina sport de după război: BMW 507

În timp ce BMW 328 era încă în fruntea clasamentelor sportive, la mijlocul anilor '50, o altă maşină sport de două locuri bătătorea cărări noi în materie de design şi eleganţă: BMW 507. Atunci când Graf von Goertz a dezvăluit publicului cum arată în interpretarea sa o maşină sport de două locuri, la New York în 1955, nu a prezentat doar o nouă maşină publicului, ci a ridicat ştacheta în materie de design. Linii laterale prelungi şi fluide, o caroserie rotunjită şi o capotă care părea că nu se mai termină au fost caracteristicile acestei maşini de vis.
Puţin mai târziu, la salonul auto de la Frankfurt, un model cu două locuri, bazat pe tehnologia lui 502 şi propulsat de un V8 a produs senzaţie. Dezvoltarea acestor prototipuri era mare consumatoare de timp, dar necesară pentru a duce ştacheta noilor modele de serie mai departe. O variantă nouă a motorului din aliaj uşor V8, cu o putere maximă de 150 CP a fost terminată în 1956. În noiembrie a aceluiaşi an, cheile primului BMW 507 au fost înmânate fericitului proprietar, un nobil german. BMW 507
Depinzând de tipul de transmisie, maşina ajungea la o viteză maximă de 200 km/h. Pentru 26.500 mărci germane (DM) şi eventual în plus 1.000 DM pentru un hardtop opţional, clienţii primeau în schimb o maşină sport spaţioasă cu o caroserie care este şi în ziua de azi considerată una dintre cele mai reuşite caroserii din toate timpurile.
Lista bogătaşilor care au cumpărat-o a inclus numeroase celebrităţi din Germania şi restul lumii, printre care şi Elvis Presley, regele Rock ’n’ Roll. Până în 1959 au fost produse 253 de BMW 507 din care 251 aveau caroserie standard. Celelalte două au avut caroserii produse de Loewy şi respectiv Michelotti. Cele mai multe dintre aceste maşini legendare mai există încă şi astăzi, fiind cele mai exclusive maşini clasice de după război.

700: Maşina visurilor omului obişnuit

Miracolul economic de la sfârşitul anilor ’50, a însemnat totodată şi creşterea numărului de potenţiali cumpărători. Timpul maşinilor spartane şi mici a trecuse şi clienţii cereau maşini "adevărate". BMW a reacţionat la aceste cerinţe, lansând modelul 600 în 1957, o Isetta modificată, cu un motor cu doi cilindri, poziţionat în partea din spate. În anul 1959, modelul rotunjit, cu 4 locuri, a fost înlocuit de unul cu o construcţie mai modernă, pentru prima oara beneficiind de o caroserie autoportantă: BMW 700.
700-le şi-a făcut rapid un renume, în special datorită robusteţii, mai târziu devenind popular şi în sporturile cu motor. "Modelul BMW 700 coupé, comparat cu predecesorul său, dispune de un motor de 30 CP în doi cilindrii, oferă acelaşi spaţiu interior, caracteristici dinamice mai bune, aceeaşi viteză maximă, reprize identice şi în general valori medii mai bune", suna comunicatul oficial. Greutatea noului model, 640 kg, a eclipsat competiţia în clasa respectivă, încă de la început. De aceea populaţia, a supranumit versiunea sport cu motorul de 40 CP amplasat în spate, "Carrera clasei muncitoare". Următoarea comparaţie din noiembrie 1962 arată că preţul era foarte accesibil: Versiunea decapotabilă costă 6.950 DM, incluzând încălzirea, ceea ce o face sa fie cu 1.250 DM mai ieftină decât modelul descoperit Volkswagen Beetle. Un model decapotabil Karmann Ghia costa 9.500 DM.
  

1500: Încununarea Noii Clase

La mijlocul anilor ’50, persoanele de decizie din BMW au realizat cererea sporită pentru maşini moderne de clasă medie. Ciclul de dezvoltare a început imediat, dar iniţial nu au fost disponibile suficiente resurse financiare pentru proiectul dezvoltării unei maşini de clasă medie, complet noi.
Cu toate acestea, la începutul anilor ’60, situaţia s-a schimbat dramatic şi în n sfârşit a fost finalizat noul model de clasă medie, proiectat cu mult stil, având o mărime medie, patru uşi, suspensie sport precum şi un puternic motor, acest model era îndeajuns de confortabil pentru cinci pasageri dar şi suficient de agil pentru a se comporta foarte bine în curbe rapide. Experţii în marketing l-au denumit "Noua Clasă" odată cu debutul la salonul auto de la Frankfurt: BMW 1500.
Sub capotă, se găsea un nou motor cu patru cilindri în linie de 1,5 litri. O putere maximă de 150 CP făcea ca maşina să atingă aproape 150 km/h, o valoare excelentă prin comparaţie cu competiţia de la acea dată. Suspensia excelentă s-a adăugat performanţelor superlative ale maşinii. Comportamentul rutier era neutru în aproape toate condiţiile. Suspensia era fermă dar fără să fie inconfortabilă. La interior se puteau remarca elemente de siguranţă, cum ar fi bord cu margini capitonate şi un volan îmbrăcat pentru protecţie.BMW 2000
Modelul BMW 1500 a fost pozitiv primit de către presa internaţională de specialitate dar şi de către cumpărători în aceeaşi măsură. După numai un an de la începerea producţiei, a fost lansat modelul BMW 1800, similar cu 1500 dar cu un motor de 1,8 litri şi cu o putere de 90 CP, urmat de BMW 1600 şi BMW 2000 în 1964 şi respectiv 1966. În 1969, vârful de gamă al Noii Clase a ajuns în showroom-uri, sub înfăţişarea lui BMW 2000 tii, primul model de serie cu un sistem de înjecţie de carburant. Noua linie de coupé-uri, care a fost lansată în 1965, compusă din modelele 2000 C şi CS, a fost de asemenea dezvoltată pe platforma Noii Clase.

Harley Davidson









Harley-Davidson Motor Company este un producator american de motociclete cu sediul în Milwaukee,Wisconsin. Motocicletele Harley-Davidson (popular numite Harleys) au un design specific.

marți, 14 decembrie 2010

motoare








 


Nicholas August Otto, Germania, 1832-1891








Otto şi-a început viaţa profesională în postul de comis-voiajor pentru o băcănie din Cologne, dar a devenit tot mai preocupat de tehnologiile care abia apăreau în epoca respectivă – mai exact gazele şi aburul.
Cea mai mare noutate a vremii a fost invenţia lui Jean-Joseph-Etienne Lenoir – un motor care ardea gaze naturale. Acesta a fost ataşat unei căruţe şi, deşi vehiculul se putea mişca astfel “pe cont propriu”, motorul era extrem de zgomotos şi ineficient.
Otto s-a gândit că ar putea îmbunătăţi situaţia folosind un combustibil lichid şi a început să facă experimente în acest sens. El a construit primul motor cu gaz în anul 1861 şi a format un parteneriat cu industriaşul german Eugen Langen. Cunoscută iniţial sub numele de N.A. Otto & Cie, compania respectivă funcţionează şi în prezent, sub numele de Deutz AG.
În urma unui accident fericit, Otto a ajuns să recunoască valoarea compresiei mixturii de combustibil cu aer înainte de arderea combustibilului respectiv. Astfel s-a născut ideea ciclului în patru timpi – numit şi astăzi „Ciclul Otto”.
Otto şi-a petrecut următorii cinci ani punând la punct acest proiect, care i-a adus în final medalia de aur pentru ‘motorul cu gaz atmosferic’ la Expoziţia de la Paris, din anul 1867.



                                             Motorul Otto. Motorul Diesel.

Introducere


Definitie: Se numeste motor cu combustie interna orice dispozitiv care obtine energie mecanica direct din energie chimica prin arderea unui combustibil intr-o camera de combustie care este parte integranta a motorului (spre deosebire de motoarele cu ardere externa unde arderea are loc in afara motorului.).
Exista de fapt patru tipuri de baza de motoare cu ardere interna dupa cum urmeaza: motorul Otto,motorul Diesel, motorul cu turbina pe gaz si motorul rotativ.



Motorul Otto este denumit astfel dupa numele inventatorului sau Nikolaus August Otto, iar motorul Diesel in aceeasi maniera dupa numele inginerului german de origine franceza Rudolf Diesel.             Motorul Diesel este folosit pentru generatoare de energie electrica, de asemenea el este utilizat si la camioane si autobuze precum si in unele automobile. Motorul Otto este motorul folosit pentru majoritatea automobilelor.
Componentele unui motor diesel

Sectiune printr-un motor


Partile esentiale ale unui motor Otto si Diesel coincid. Camera de ardere este formata dintr-un cilindru inchis la un capat si un piston care aluneca de sus in jos. Printr-un sistem biela manivela pistonul este legat de un arbore cotit care transmite lucrul mecanic spre exterior (de obicei cu ajutorul unei cutii de viteze). Rolul arborelui cotit este acela de a  transforma miscarea de “du-te vino” a pistonului in miscare de rotatie.
Un motor poate avea de la unu pana la 28 de cilindri (pistoane) care pot fi asezate asa zis in linie sau in V. Sistemul de alimentare cu combustibil consta dintr-un rezervor o pompa si un sistem pentru vaporizarea combustibilului care l-a motorul Otto poate fi carburator sau la masinile de constructie recenta sisteme de injectie. Aceste sisteme de injectie sunt gestionate electronic iar eficienta lor a facut ca ele sa fie folosite pe majoritatea automobilelor
Aerul din ametecul carburant precum si gazele evacuate sunt gestionate de supape actionate mecanic de un ax cu came. La toate motoarele este necesar un sistem de aprindere a combustibilului care la motorul Otto este o bujie. Conform principiului al doilea al termodinamicii un motor trebuie sa cedeze caldura; in general acest lucru este realizat in doua moduri, prin evacuarea gazelor rezultate din arderea carburantului si prin folosirea unui radiator. In timpul deplasarii unui vehicul echipat cu un motor cu ardere interna simpla deplasare genereaza un flux de aer rece suficient pentru a asigura mentinerea temperaturii motorului in limite acceptabile dar pentru ca motorul sa poata functiona si cand vehiculul sta, radiatorul este echipat cu unul sau mai multe ventilatoare. De asemenea se mai folosesc si sisteme de racire cu apa mai ales pentru barci.

Motorul Otto

Motor Morris din 1925




Motorul Otto standard este un motor in 4 timpi in care pistonul face 4  curse. Sa vedem care sunt acestea:
Timpul 1:Admisie pistonul porneste de la capatul superior al cilindrului si in cilindru este aspirat amestecul de aer si benzina deoarece supapa de admisie este deschisa la sfarsitul acestui timp pistonul ajunge la capatul inferior si supapa de admisie este inchisa.
Timpul 2:Compresie adiabatica, amestecul se incalzeste pana cind pistonul ajunge la capatul superior.
Timpul 3:Ardere si destindere adiabatica; o descarcare electrica a bujiei aprinde amestecul carburant a carui ardere are loc rapid, ca o explozie. De aici provine si denumirea alternativa de motor cu explozie. Presiunea si temperatura in cilindru cresc brusc si pistonul este impins. Timpul 3 este timpul motor, in care se efectueaza lucru mecanic asupra pistonului. La sfarsitul acestui timp se deschide supapa de evacuare
Timpul 4: Evacuarea  gazelor arse in atmosfera in atmosfera incepe printr-un proces de racire izocora, pana cand gazele ajung la presiunea atmosferica. Pistonul se ridica si gazele sunt evacuate supapa de evacuare fiind deschisa. La capatul ciclului supapa de evacuare se inchide supapa de admisie se deschide si incepe un nou ciclu.
Randamentul mecanic efectiv al unui motor Otto modern este de circa 20-25%




Motorul Diesel




Rudolf Diesel
        
        
La 18 martie 1858, cand, la Paris, se nastea cel al carui nume este purtat astazi de motoarele pe motorina: Diesel,… Rudolf Diesel, si care a trait pana pe 29 septembrie 1913. Cam atat ar fi de spus despre el, dar este mult de spus despre inventia lui (motorul diesel)  pe care a patentat-o in 1892.
                Rudolf Diesel a conceput motorul diesel ca o alternativa mai accesibila pentru intreprinzatorii particulari avand in vedere dimensiunile variabile si costul scazut al motorului si al carburantului, fata de motoarele cu aburi care aveau un randament foarte scazut.
                Totul a pornit de la obsesia lui pentru a doua lege a termodinamicii si maxima eficienta a ciclului Carnot.
Incepand din 1885, timp de 13 ani, Diesel a lucrat la motorul sau, intr-un laborator-magazin din Paris. La fabrica de masini de la Augsburg, pe la sfarsitul lui 1896 si inceputul lui 1987, primul model al lui Diesel, un cilindru inalt de fier cu o volanta la baza, functiona autonom pentru                   prima data.

Rudolf Diesel

El cantarea 5 tone, producea 20 cp la 172 rpm si opera la o eficienta de 26.6%.
Rudolf Diesel a mai petrecut inca vreo 2 ani la perfectionarea lui si, la sfarsitul anului 1896, a prezentat un nou model cu o eficienta mecanica (teoretica) de 75.6%, fata de motoarele cu aburi care aveau o eficienta de 10% sau mai putin.
Primul motor diesel
 Cu toate acestea productia lor a mai fost intarziata inca un an, dar aceasta nu l-a impiedicat sa devina milionar prin vanzarea drepturilor de comercializare a inventiei lui.
Dupa ce am inteles cum a aparut, sa intelegem si cum functioneaza acest tip de motor.

               



La motorul Diesel, spre deosebire de motorul
Otto, in cilindru este aspirat doar aer curat, care
este comprimat mal mult decat Ia motorul Otto
(raportul de comprimare 14:1 pAn la 25:1 fata
de motorul Otto cu 4:tl pana la 10:1). Aerul atin-
ge astfel o temperatura de 7000G pana Ia 9000C.
La sfarsitul comprimarti este injectata in cilindru
la presiune ridicata o anumita cantitate de com-
bustibil Diesel (motorina). Din cauza temperatu-
nil ridicate combustibilul se aprinde singur (se
autoaprinde). Picaturile de combustibil injectat,
pulvenzate fin, se amesteca cu aerul comprimat
din camera de ardere, se incalzesc, se evapora si
se aprind. Acest proces dureaza circa 1/1000 s si
este cunoscut sub numele de intarziere si aprin-
dere. Picaurile pulverizate in jetul injectat sunt
dtstribuite neuniform: picaturile mici in zonele
periferice, picatiurile mari in zona centrala. Arde-
rea se initiaza Ia exterior (picaturiie mici vapo-
rizndu-se primele), apoi se aprind si picaturile
mai mari din interiorul (miezul) jetului. Injecta-
rea combustbilului contnuu si dupa initierea
arderii (,,ardere principala"). Daca o particula de
combustibil Diesel arde incomplet la prima arde-
re, sau daca intarzierea Ia aprindere este prea
mare, arderea are loc violent, cu explozie (feno-
menul fiind cunoscut sub numele de detonatie),
Iar motorul functioneaza neuniform, cu zgomote
metalice putemice. Pentru comparatie,se poate
urmari modul de propagare a frontului
de flacara la motorul Otto, La care amestecul car-
burant se aprinde initial in apropierea bujiei.
La motorul Diesel exista aceleasi variante de
functionare (motor in patru timpi si in doi timpi)
ca si Ia motorul Otto.
La motoarele Diesel cu camere de ardere di-
vizate (separate) jetul de combustibil este injectat
intr-un compartiment separat de camera de arde-
re propriu-zis din cilindru. In aceasta categorie
intra:
a) Motoare cu camera de vartej (turbulenta) La
care camera separat (de forma cilindrica sau sfe-
rica (comunica cu cilindrul printr-un canal de
forma unul ajutaj, dispus tangential la camera
separate. Astfel, in timpul comprimarii in came-
ra separat in care are loc injectia, se produce un
vartej puternic care mareste viteza de ardere.
Acelasi vartej produce in cilindru o miscare circu-
lard a aerului. Favorabil extinderli rapide si unli-
forme a frontulul de flacara. Prin aceasta circu-
latie se asigura arderea in cilindru a combustibi
lului care s-a aprins in camera de vartej. Volumul
cameret de vartej reprezint 50-80% din volumul
total al camerei de ardere.
b) Motoare cu antecamerd (camerd de prear-
dere), la care injectia are loc intr-o camera sepa-
rata, de forma cilindrica, tronconica sau sferica,
reprezentand 25-40% din volumul total al came-
rei de ardere, si care comunica cu cilindrul prin
unul sau mai multe orificil de sectiune redusa
care au roul unor duze .
c) Motoare cu camera de vartej si cu injectie
directa Ia care injectorul este prolectat astfel incat
sa dirijeze un jet direct in camera principala de
ardere si altul (cu debit mai redus) In camera
secundar de vartej. Arderea incepe in camera
secundara, dand nastere unui curent invers in
camera principa1 de ardere si favorizand proce-
sut de ardere.
0 caracteristica comuna a motoarelor Diesel
cu camere divizate este functionarea mai lin
datorita cresterii mai reduse a presiunii in cilin-
drul motorului. Ca dezavantaj se remarca necesi-
tatea montarii unei bujii incandescente in came-
ra separat utilizata pentru pomirea la rece.
2. La motoarele Diesel cu camera de ardere
nedivtzata (camera unitar), combustibilul este
injectat direct in camera de ardere (de unde de-
numirea de motoare cu injectie direct). Pentru
ca sa se asigure o ardere buna, este necesara o
intensificare a miscarii aerului in cilindru. Aceasta
se produce ori cu supapa ecran on cu ajutorul
unor forme corespunzaoare ale camerei de arde-
re realizate in capul pistonulul (cu praguri de tur-
bionare). In primul caz carburantul este injectat
aproape perpendicular pe directia de deplasare a
aerului, obtinandu-se reducerea consumului spe-
cific de combustibil la sarcini mari. In celalalt caz
carburantul este injectat direct pe peretele came-
rel si formeaza acolo o pelicula in care se vapori-
zeaz rapid.
In prezent sunt utilizate diferite sisteme de
crestere a puteril specifice a motoarelor Diesel.
Gea mat utilizat este supraalimentarea prin pre-
comprimarea aerului admis in dilindru cu un air-
bocompresor. Procedeul se bazeaza pe folosirea
energiei gazelor arse evacuate din cilindru intr-o
turbina. Antrenat de catre gaze, turbina actio-
neaza o suflanta (compresor) cuplata pe acelasi
arbore, care comprima aerul inainte de aspiratia
in cilindru.




Modul de functionare al motorului diesel in 4 timpi
         Motoarele diesel in 4 timpi sunt folosite la masini,locomotive,vapoare etc. Principala diferenta fata de un motor pe benzina in 4 timpi e faptul ca combustibilul e injectat in cilindru si nu intra in amestec cu aerul prin supapa de admisie.Iata ciclul de functionare al unui motor diesel in 4 timpi:
Timpul 1-Admisia
Prin deschiderea supapei de admisie, pistonul se duce in jos deplasandu-se de la punctul mort superior in punctul mort inferior si se introduce aer in cilindru.

Timpul 2-Compresia
Dupa inchiderea supapelor, pistonul incepe sa se deplaseze dinspre punctul mort inferior spre cel superior comprimand aerul din piston. La un anumit moment al compresiei, prin injector este introdus, in cilindru, combustibilul pulverizat.

Timpul 3-Arderea si detenta
Amestecul de aer cu vapori de motorina, comprimat intr-un timp foarte scurt, explodeaza, impingand pistonul din punctul mort superior in punctul mort inferior.

Timpul 4-Evacuarea
Supapa de evacuare se deschide, iar cea de admisie ramane inchisa si, prin deplasarea pistonului din punctul mort inferior in cel superior, sunt evacuate gazele arse din cilindru.

Pe durata timpilor 1, 2 si 4 miscarea este transmisa de la arborele cotit la piston, iar pe durata timpului 3, miscarea este transmisa de la piston la arborele cotit, fiind de fapt cea care genereaza functionarea motorului.
 Pentru o mai buna intelegere a modului de functionare a motorului diesel (motor cu aprindere prin compresie) vom explica mai amanuntit fenomenele care se petrec pe durata timpilor 2 si 3.
Combustibilul, introdus prin injectare in cilindru, se autoaprinde venind in contact cu aerul, comprimat in prealabil in cilindrul motorului, datorita temperaturii inalte realizate prin comprimare. Presiunea aerului comprimat este cuprinsa intre 30 si 60 at. si temperatura 500°C si 700°C, corespunzator unui raport volumetric de comprimare cuprins intre 12:1 si 22:1. Introducerea (pulverizarea) combustibilului in cilindru se face cu ajutorul injectorului.
  Presiunea necesara pentru pulverizarea combustibilului se realizeaza cu o pompa de injectie. Randamentul total (efectiv) al motorului diesel este cuprins intre 0.28 si 0.40. Motoarele diesel se folosesc in centrale termoelectrice, pe nave, locomotive, autovehicule etc.

Ciclul de functionare al motorului diesel

Trasand schema de functionare a motorului diesel, in sistemul de coordonate presiune (p) si volum (v), observam urmatoarele transformari, in functie de cei 4 timpi ai motorului:
               
                Timpul 1- Aspiratia
A›1 absorbtie izobara
(P1=constant=presiunea atmosferica)

Schema de  functionare a motorului diesel
                Timpul 2- Compresia
1›2 compresie adiabatica
(P2 este de cca. 35-50 atm., iar temperatura de aproximativ 700-800°C )
                Timpul 3- Arderea si detenta
2›3 ardere izobara
(arderea este lenta, concomitent cu deplasarea pistonului, marindu-se volumul de la V2 la V3)
3›4 detenta adiabatica
(este singurul timp, motor, cand se efectueaza lucru mecanic)
                Timpul 4-Evacuarea
4›1 destindere izocora
(momentul cand se deschide supapa de evacuare, iar pistonul este in punctul mort inferior)
1›A evacuare izobara
(gazul este impins de piston afara, la P1=constant=presiunea atmosferica)

                Motoarele Diesel cu camere de ardere divizate (separate) jetul de combustibil este injectat intr-un compartiment separat de camera de ardere propriu-zisa din cilindru. In aceasta categorie intra:
a) Motoare cu camera de vartej (turbulenta), la care camera separata (de forma cilindrica sau sferica) comunica cu cilindrul printr-un canal de forma unui ajutaj, dispus tangential la camere
separate. Astfel, in timpul comprimarii in camera separata in care are loc injectia, se produce un vartej puternic care mareste viteza de ardere. Acelasi vartej produce in cilindru o miscare circulara a aerului, favorabil extinderii rapide si uniforme a frontulul de flacara. Prin aceasta circulatie se asigura arderea in cilindru a combustibilului care s-a aprins in camera de vartej. Volumul camerei de vartej reprezinta 50-80% din volumul total al camerei de ardere.
b) Motoare cu antecamera (camera de preardere), la care injectia are loc intr-o camera separata, de forma cilindrica, tronconica sau sferica, reprezentand 25-40% din volumul total al camerei de ardere, si care comunica cu cilindrul prin unul sau mai multe orificii de sectiune redusa care au rolul unor duze .
c) Motoarele cu camera de vartej si cu injectie directa Ia care injectorul este proiectat astfel incat sa dirijeze un jet direct in camera principala de ardere si altul (cu debit mai redus) in camera secundara de vartej. Arderea incepe in camera secundara, dand nastere unui curent invers in camera principala de ardere si favorizand procesul de ardere.
                O caracteristica comuna a motoarelor Diesel cu camere divizate este functionarea mai lina datorita cresterii mai reduse a presiunii in cilindrul motorului. Ca dezavantaj se remarca necesitatea montarii unei bujii incandescente in camera separat utilizata pentru pomirea la rece.
               
                Motoarele Diesel cu camera de ardere nedivizata (camera unitar), combustibilul este injectat direct in camera de ardere (de unde denumirea de motoare cu injectie directa). Pentru ca sa se asigure o ardere buna, este necesara o intensificare a miscarii aerului in cilindru. Aceasta se produce ori cu supapa ecran ori cu ajutorul unor forme corespunzaoare ale camerei de ardere realizate in capul pistonulul (cu praguri de turbionare). In primul caz carburantul este injectat aproape perpendicular pe directia de deplasare a aerului, obtinandu-se reducerea consumului specific de combustibil la sarcini mari. In celalalt caz carburantul este injectat direct pe peretele camerei si formeaza acolo o pelicula in care se vaporizeaza rapid. In prezent sunt utilizate diferite sisteme de crestere a puterii specifice a motoarelor Diesel. Cel mai utilizat este supraalimentarea prin precomprimarea aerului admis in cilindru cu un airbocompresor. Procedeul se bazeaza pe folosirea energiei gazelor arse evacuate din cilindru intr-o turbina. Antrenat de catre gaze, turbina actioneaza o suflanta (compresor) cuplata pe acelasi arbore, care comprima aerul inainte de aspiratia in cilindru.



Concluzii

Motorul Diesel difera de cel Otto doar prin faptul ca arderea are loc la volum constant si nu la presiune constanta. Majoritatea motoarelor Diesel sunt de asemenea in 4 timpi dar functioneaza diferit. In primul timp este aspirat aer nu si motorina. In timpul 2 aerul este incalzit prin comprimare pana la circa 440 grade C. La sfarsitul acestui timp este injectata motorina care se auto aprinde datorita temperaturii mari a aerului. Timpul 4 este ca si la motorul Otto unul de evacuare.
Randamentul unui motor Diesel este mult mai mare decat al unui motor Otto si astazi se situeaza putin peste 40%. Motoarele Diesel sunt motoare relativ lente cu viteze ale arborilor cotiti de 100 pana la 750 rpm spre deosebire de motoarele Otto care au viteze ale arborilor cotiti de circa 2500-5000 rpm. Deoarece motoarele Diesel folosesc rate de compresie de 14 la 1, sau mai mari, spre deosebire de motoarele Otto care au rate de compresie intre 8 la 1 si 10 la 1, ele trebuie sa aiba o constructie mai rigida de aceea sunt mai scump de fabricat. Acest dezavantaj este compensat de randamentul mai mare si de faptul ca motorina este mai ieftina decat benzina.
Avantaje si dezavantaje ale motorului diesel in 4 timpi
                Motoarele diesel in 4 timpi au un randament mult mai bun decat cele pe benzina.Cu toate acestea motorina are dezavantajele sale.Unele motoare diesel au bujii incandescente,deoarece la temperaturi scazute,aerul din cilindrii nu se poate incalzi indeajuns de tare pentru ca motorina injectata sa se aprinda.        



Pasi importanti in evolutia motorului diesel

1892-Este patentat primul motor cu aprindere prin compresie de catre Rudolf Diesel
1894-Motorul lui Diesel functioneaza pentru prima data
1897-Este construit la Fabrica de Motoare din Augsburg (cunoscuta acum sub numele MAN) primul motor cu aprindere prin compresie, cu un cilindru, producea 20 cp la 172 rpm si cantarea 5 tone
1898-Primul motor diesel stationar este instalat intr-un gater din Germania
1900-Motorul diesel castiga Marele Premiu al Expozitiei internationale din Paris
1904-Prima centrala electrica actionata de un motor diesel construita in Kiev, Ucraina
1912-Prima calatorie a primului vas, Selandia, propulsat de un motor diesel
  -Aparitia primului dispozitiv mecanic de injectie, care a inlocuit sistemul de injectie pneumatic, permitand astfel utilizarea motorului diesel la autovehicule
1914-Motoarele diesel incep sa fie folosite de caile ferate germane
1921-Primul motor dezvoltat in colaborare de Dl. Tartrais si Peugeot este prezentat la Salonul Auto din 1921
  -Prototipul Peugeot 156 echipat cu un motor diesel cu 2 cilindri, in 2 timpi, 40 cp, a fost testat pe traseul Paris-Bordeaux realizandu-se o viteza medie de 48 km/h
  -Aceasta a marcat nasterea autoturismului propulsat cu motor diesel, dar au mai trecut multi ani pana s-au comercializat primele modele
1922-Se introduce motorul de tractor cu 2 cilindrii, 30 cp., 800 rpm de catre Benz
1923-Benz introduce primul motor de camion cu injectie indirecta
1924-Benz introduce motorul de camion cu 4 cilindrii, 50 cp., 1000 rpm. MAN realizeaza primul motor de camion cu injectie indirecta
1927-Robert Bosh lanseaza productia primei serii de pompe de injectie
1935-Citroen ofera spre vanzare primul autoturism echipat cu motor diesel (Rosalie 10cv)
1954-Volvo incepe productia de camioane turbo diesel
1989-Firma Lucas stabileste noul record mondial de economie la consumul de motorina cu Citroen AX diesel (2.5l/100 km)